Pai pana cand?

nu te enerva! nu te enerva! asta este secretul… nu te enerva! repeti la nesfarsit si cu toate astea simti cum tensiunea iti creste, pulsul se mareste, venele de la tample si de pe gat se dilata, privirea devine din ce in ce mai incetosata si aspra, sprancenele se aduna parca vrand sa se uneasca deasupra nasului si pumnii se inclesteaza. cum adica sa nu ma enervez? ba ma enervez si gata. incep sa spun tot ce imi trece prin minte fara a mai filtra in vreun fel, ma ascut tot, ridic tonul, palmele imi transpira si termin prin a tranti ceva. gata. am rezolvat. pai pana cand?

PE VREMEA MEA…

Am citit un articol pe GSP despre copilaria celor nascuti intre ’75 si 85′ +-2,3 ani, sau cam asa ceva si am ramas blocat asupra unor ganduri. Ma tot intreb de ce sunt plini corcodusii, cum se poate ca fructele sa se coaca si sa cada pe jos, cum de acum de fiecare data cand ma duc in curtea scolii gasesc loc la una din porti, cum de pe “maracana” (terenul de fotbal cu pamant, nu ala cu ciment) a crescut iarba, cum de nu mai sunt gauri in gardul scolii pe unde sa avem acces mai rapid? Cu riscul de a parea chiar prea prins in acele vremuri vin si va spun: “Pai pe vremea mea” ne riscam viata pentru un buzunar de zarzare in curtea altor blocuri (la noi erau terminate de mult), ca se arunca cu borcane de sticla sau cu galeti de apa. Tin minte ca fiind mai usor trebuia sa ma urc pana in varf, pe crengile mai subtiri, sa le adun si alora de nu ajungeau. O data am lasat mingea de 18 pe pamant si eu m-am urcat in pom “sa fac plinul” si imediat s-a gasit unul mai iute de mana dar si de picior care a plecat cu ea. Am plans jumatate de zi. Imi aduc aminte de filmul “Strigatul vulturului galben” pe caseta video, vazut pe un aparat AKAI adus din afara. Respinselea, fata, gropita, frunza, ratele si vanatorii, 5 din 5, 21, statuile, pase-pase-gol, centratelea, sotronul, ulii si porumbeii, leapsa, cartonasele si liniuta, astea jocuri nenica. Mai de fiecare data cand dadeam mingea in gradina blocului vecin si venea careva sa o confiste spuneam ca a trecut un baiat mai mare si ne-a dat-o acolo. Mestecam guma Turbo, beam Tec de la dozator si alergam 6 ore. Tin minte ca fugeam de la scoala ca sa vad Salvati de clopotel, Sailor Moon sau mai stiu eu ce productie de top. Ma uitam cu maica-mea la festivalul de muzica usoara de la Mamaia, sau la cel international Cerbul de aur si vedeam cum se nasc slagare. Atunci cantaretele erau imbracate si aveau voce. Inchei cu o mare vorba de la Vacanta Mare (o alta influenta majora in copilaria mea):”Pe vremea mea ca sa vezi un san, trebuia sa il desenezi din imaginatie”. Si cand te gandesti ca am nici 28 de ani impliniti…

Loc de parcare, sub soare.

Se pare ca tot cu spaga si mici atentii se rezolva orice, sau macar asa se promite. Drept exemplu azi am dat pentru promisiunea unei parcari de resedinta, un plic de cafea, o ciocolata, 50 de lei si inca 50 pe drum pentru cand o sa primesc. Asta desi aveam deja relatii. Am completat actele cu pricina, mi-am notat numarul de telefon pe copia buletinului si astept telefon de la doamna functionara cand se va elibera primul loc de parcare. Bineinteles ca suma asta modica nu a fost cat trebuia pentru un loc in spatele blocului, acolo unde este frumos amenajat si unde ai vedere de la geam, dar unde iti trebuie pile la primarie; cu suma asta m-am calificat pentru un loc pe lateralul cladirii, acolo unde cad copacii la furtuna. Doamna functionara avea pe surse sigure ca un vecin de la alta scara a blocului vinde apartamentul si se muta, deci nu mai are nevoie de loc de parcare. Cum ce surse? Totul se afla cand iti scoti de pe numele tau casa de la Administratie, o ia altul pe rol, plateste impozitul si asa afla ADP-ul ca proprietarul vinde, respectiv cumparatorul urmeaza sa ii vrea si locul de resedinta nu numai casa. Hapsan personaj! Pe de alta parte vecinii afla totul de la administratorul scarii de bloc. Iata deci, cum toata lumea stie ce se va intampla. “Stati linistit ca se rezolva, cum am stiut de dumneavoastra ca ati cumparat apartament si ca vreti si locul de parcare, asa stiu si de vecinul de la alta scara”. Asa ca stau linistit. Tot ce sper este ca omul caruia ii vinde vecinul sa nu fie mai darnic sau mai pilos ca mine.

Niste rabdare, atata tot…rabdare

Trebuie sa incep prin a spune ca nu sunt cel mai rabdator personaj. Si asta nu e bine cand ai serviciul pe care il am eu. Nu ca ar fi cine stie ce mare greutate de facut, dar, atunci cand sunt la munca, orele parca au 80 de minute, ziua 40 de ore si nu stiu voi ce parere aveti dar mie 3200 de minute imi par tare multe. Linistea imi este perturbata de orice miscare, cercetare, anchetare, chemare, plecare, influentare, nepasare, flatulare a oricarui om politic din Romania si nu numai. Cu asta ajunsesem sa ma obisnuiesc, dar cu oamenii cu care trebuie sa am contact, oameni ce se gasesc intr-o cantinua schimbare, oameni care plang, rad, mananca si respira Breaking News, NU. “Pai mai baiatule, asa este intr-o televiziune de stiri!”. CACAT…Inseamna ca am doar o zi mai proasta!

EU O SA BAT COVOARE, CHIAR DACA LE DOARE

Am tras draperiile si m-am asezat in pat cu laptopul in poala vrand sa fiu lovit de inspitatie asemeni unui covor atarnat fara mila pe bara din spatele blocului gata oricand pentru a intra in comuniune cu batatorul. “eu nu o sa bat niciodata covoare, pentru ca le doare”… Dar daca nu le bat eu, tot o sa se gaseasca cineva sa le bata, chiar daca nu pe ale mele ci pe ale lui, ca asta e natura omului. Trebuie sa fie mai bun, mai rapid, mai puternic, mai iscusit, mai … Sunt impins de natura mea omeneasca sa dovedesc covorul ala, sa imi fac viata mai cutara, mai usoara, mai plina de fel de fel de bucurii rezultate din subjugarea altor lucruri, animale sau persoane. “Daca omul vrea libertate de ce sa tinem pasarile si animalele in custi? Intr-adevar, omul este stapanul animalelor, pentru ca le depaseste in brutalitate. Noi traim din moartea altora. Suntem locuri de inmormantare pentru animale!” Leonardo da Vinci. Asta mergea mai bine daca vorbeam despre vegetarieni, dar cred ca intelegeti.

Maruta…

De ce esti asa magar bai Marula, de ce nu te mai saturi tu de pupat in cur si de zgarmat tot acolo. Incep sa cred ca ai o fixatie. Si daca ai de ce nu o tratezi? Si daca nu o tratezi tu de ce nu te ajuta nimeni? “Ooooooo, Maruta ce frumos este la tine in emisiune, ce talentat esti, ce frumos te imbraci si ce bine vorbesti si ne descosi tu pe noi mai baiatule.” Cu Tonomatul de pe doi te-ai lansat si tot ala a fost si apogeul carierei, dar vai, ce face din om audienta! Nu mai vreau manelisti cu tot felul de proiecte de prezentat, nu mai vreau sa-l vad pe “putoiul” ala de la celebra formatie L.A. si bombele lui, nu mai vreau scandaluri sexuale, nu mai vreau toti ciudatii precum nu mai vreau nici guvernul Boc (asta fara legatura). Nu stiu de ce scriu despre tine, probabil esti primul lucru prost care mi-a venit in cap din lista de programe. Vezi? ai succes mai Marula.

Nu e pasare ca porcu’

Caltabos, carnati, perisoare, sarmale, pomana porcului, Aureliu Soric (fost sef politia Piatra Neamt), Petre Toba (fost sef IGPR), Tavi Pascut (cine? Aaaa…Mistretul de la carcotasi) si cu voia lui Dumnezeu si fara suparare, Adrian Paunescu. Toti acestia in balanta cu Misu Gainusa si Dorin Cocos? Nu exista concurs…

Daca aveti completari, va astept!!!

Un targ de “mai nimic”

Ce caut eu in viata mea… de ce imi tulbur linistea? Sunt deja la a treia experienta nefericita in ceea ce priveste targurile de handmade si haine mai mult sau mai putin vintage. De ce nu ma opresc? Si daca nu ma opresc eu, de ce nu ma opriti voi? Insist si persist in incercarile fara o finalitate de a scapa de munca mea de “artist” handmade si de o investitie nefericita in haine. Oricum, este si asta un mod de a-mi petrece sambata. Noroc cu prietenii care ma mai “ajuta” cu cate o brosa, un cercel sau o bluza. In ceea ce priveste targul, ce nu inceteaza niciodata sa ma surprinda este ca de fiecare data trebuie sa fie unul caruia nu ii acorzi nici o sansa cand ii vezi exponatele si care se descurca de 10 ori mai bine decat tine. Promit ca pe viitor, daca este sa mai fie unul in acest plan, o sa imi cumpar toate produsele de la Europa. Vad ca astea se dau “ca painea calda”. La final: am fost, am vazut, n-am vandut! Piata e dura si produsele-mi nu sunt nici de calitatea si nici de style-ul cautat.

Probabil o sa revin si cu poze… daca vreti sa vedeti nimicul.

HAI LA TARG MAI OMULE !!!

Sambata 27 noiembrie, la club SPACE, va avea loc cea de-a 2-a editie a targului de arta -BUCHAREST IN ART (2nd edition) -
Cu aceasta ocazie, sambata, incepand cu ora 11:00, te vei intalni cu peste 30 de exponate cu haine si accesorii: VINTAGE, HANDMADE & DESIGNER.

Iti oferim ocazia sa iti faci cumparaturile intr-un stil european, asadar dependetii de shopping care vor face ce stiu mai bine, vor intra automat in concursul-tombola cu premii si vouchere oferite de KAYA STUDIO & HYPESTREET.RO

Iar pentru ca ziua ta de shopping sa se termine ca-n filme, KAYA STUDIO (http://kayastudio.ro/)
ia atitudine si iti ofera un look plin de nonconformism, imaginatie si stil.
Pe langa hairsyling, make-up & cosmetica ni se prezinta si colectia de haine unicate, in exclusivitate.

This is my Suit (http://thisismysuit.com/) va fi cu “ochii” pe tine !!!
Imbraca-te electric & radiant, pentru ca ei fotografiaza doar cele mai reprezentative tinute de street fashion din Bucuresti.

Pe tot parcursul evenimentului avem asigurata coloana sonora, cu muzica buna, care te va induce intr-o atmosfera de petrecere.

Bineinteles ca va voi incanta si eu cu prezenta, hainele  si accesoriile handmade din dotare. Asa ca va astept…
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

Cand: 27 noiembrie
Orele: 11:00 – 20:00
Unde: SPACE Club (str. Academiei. nr 35 – 37)
Dress code: electric & radiant
Organizatori: secondlife.shoppers & haine-vintage.ro

Parteneri media: ZILE si NOPTI, 7 SERI, Hypestreet.ro, Feeder.ro, Hipmag, Modernism, Ciao.ro, Sofresh, Port.ro, Bucuresti Tonight, iConcert, Metropotam.ro, 121.ro, Stilfeminin, Nights.ro, Yazeee, RFB, Styleguide, Mayra.ro, Ileen.ro, Farabarbati.ro
Cine ne mai sustine:

http://metropotam.ro/Evenimente/eve8681466179-Bucharest-in-Art-2nd-edition/

http://www.pudel.ro/2010/11/21/bucharest-in-art-2nd-edition-vintage-handmadedesigner/

http://monden.ubix.ro/detalii/bucharest-in-art-2nd-edition-vintage-handmade-designer

Am scris despre noroc

Ce s-ar intampla daca in timpul unei zile de vara in fata ochilor v-ar aparea norocul? Ati plange de bucurie, l-ati imbratisa, ati cadea in genunchi si i-ati multumi celui care l-a lasat acolo sau care poate l-a pierdut in graba lui dupa si mai multa sansa, sau ati fugi speriat si fara sa priviti in urma. Poate nu vreau sa am noroc niciodata, poate ca vreau sa ma zbat in mediocritate si sa nu stiu vreodat’ ce mare om puteam sa ajung daca acceptam mana intinsa de soarta. Cum credeti ca ar putea sa arate norocul daca ar lua o stare materiala? O cutiuta pe care daca o deschizi se intampla minunea implinirii si fericirii, sau poate un teanc de bani cu care sa iesi din necazurile in care esti la momentul de fata, poate o persoana care sa fie raspunsul la toate intrebarile sau rugaciunile tale. Cum ar fi daca norocul ar fi o revelatie? O simpla revelatie menita sa te scoata din tot cacatul in care esti, fiindca scuzati-ma daca ar fi sa aiba cineva noroc ar trebui sa fie cineva care il apreciaza si nu care crede ca tot meritul de a reusi in viata ii apartine. “ Am stiut cand sa fac si cand sa dreg, cand sa spun da si cand nu unei propuneri, cand sa tai firul rosu in locul celui albastru ”, asta e o prostie, nimeni nu are cum sa stie tot ce este bine si corect de facut in orice situatie in care se afla. La un moment dat intervine norocul, sansa, datul cu banul, aruncatul zarului, gasirea trifoiului cu 4 frunze, inchiderea ochilor si aruncatul de la inaltime cu speranta ca o sa iasa bine. Si poate ca o sa iasa si bine, dar de cate ori?…

Speranta moare ultima, dar moare…

Cred ca mi-am pierdut increderea in echipele romanesti de fotbal de aproximativ 3 ani jumate. Da… de cand a pierdut “luceafarul”  sportului rege, celebra echipa Steaua Bucuresti meciul de trista amintire cu adversarii de la Middlesbrough in semifinala Cupei Uefa. Atunci baietii au jucat bine, au dat tot ce au avut mai bun in ei, au jucat ca un grup unit si au pierdut ca unul neinchegat. Atunci am plans ca un prost intr-o garsoniera la ultimul etaj al unui bloc din zona D-na Ghica, acum… am plans din nou la meciul cu Napoli dar in alta zona a Bucurestiului. Aceeasi Steaua, dar alta echipa care sa le spulbere visele baietilor si noua cu ei. Aseara CFR Cluj a marcat de 4 ori jumate si a dat o bara dar a pierdut cu 3 la 2. “Asta e fotbalul” daca ar fi sa ne luam dupa Gheorghe Hagi. O sa trecem si peste asta, trebuie sa ridicam capul si sa privim inainte si poate pe viitor zeita Fortuna o sa fie de partea noastra. De la celebrele : tot doua mainisi doua picioare au si ei, mingea e rotunda si sansele sunt egale,in fotbal totul e posibil, inevitabil ajungem la: ei si-au dorit mai mult victoria, Dumnezeu nu a fost de partea noastra, vedetele echipei adverse au inclinat balanta in favoarea lor, puterea financiara a clubului si-a spus cuvantul, le-am luat portarul (bara) la tinta, parca mingea s-a incapatanat sa nu intre in poarta si altele. Observati ca la infrangere sunt mai multe expresii, asta pentru ca suntem mai acomodati cu aceasta jumatate a terenului. Oricum echipa este in faza de reconstructie si nu ne putem astepta la rezultate imediate, trebuie sa avem rabdare cu baietii si daca nu avem rabdare sa schimbam antrenorul ca si asta merge. Cred ca ceea ce vroiam sa spun este ca nu mai am nici o pretentie de la fotbalul romanesc, renunt de buna voie la speranta si o las sa moara, da-o dracu’!

 

Daca este sa ma uit cate cuvinte sunt ingrosate n-am decat sa ma apuc de fotbal ca vocabularul il am. (+ doua maini, doua picioare si o minge).

 

 

 

Vand en-gros produse handmade

Cum nu ma mai ocup cu asa ceva, m-am gandit sa vand rezerva strategica de brose si cercei handmade la preturi mai rezonabile. Asa ca orice produs se vinde cu 5 lei. Numai ca mai este o chichita. Cine vrea trebuie sa cumpere cel putin 5 produse. Este un fel de : “5 la 25!!! Avem handmade ieftine … 5 la 25 !!!”. Asa ca nu mai asteptati. Cu siguranta o sa gasiti ceva care sa va placa. Aaaaaaaaa si inca ceva: este valabil si pentru bentite, numai ca alea sunt 10 lei una. Faceti voi combinatii si o sa iasa bine.

De aici va alegeti ce vreti. Numarul de telefon este in dreapta jos. Cine are rabdare poate gasi produsele mai frumos pozate in post-uri mai vechi.

Patura anti-part. Cam atat…

Pretul creste. Cu asta se ocupa el. Creste. Specialistii discuta si dezbat. Cu aste se ocupa ei. Ba nu! Ei mai si prognozeaza. Noi ne cam ingrozim ascultand prognozele lor. Nu stiu unde vreau sa ajung cu asta. Poate ca la faptul ca nu stiu de ce este un specialist, chiar asta: un specialist. Vorbeam la un moment dat cu cineva despre patura anti-part si ma gandeam daca specialistii au lucrat mult la aceasta inventie salvatoare. Cate fonduri si ore de munca, cati oameni, cate cafele s-au investit in aceste elaborate studii? S-au intalnit mai multi investitori intr-o seara si au discutat despre gravele lor probleme cu flatulenta. Solutia? Nimic mai simplu… Angajam niste specialisti sa realizeze un fel de patura care sa absoarba gazele. Oamenii un cauza s-au intalnit si au inceput sa studieze : “Flatulenta apare in urma inghitirii aerului sau din actiunea normala a bacterieriilor asupra substantelor nedigerate din colon. Este normal sa treaca gaze de 6-20 de ori pe zi. Gazele intestinale sunt formate din oxigen, azot, hidrogen, dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, amoniac si metan. Mirosul gazelor este cauzat de obicei de cantitati mici de hidrogen sulfurat, amoniac si metan. Gazele provenite in urma ingestiei de carne si oua miros mai urat, in timp ce gazele provenite din carbohidratii vegetali sunt de obicei inodore. Flatulenta se poate preveni prin modificarea regimului alimentar. In mod ocazional, flatulenta este un simptom sau o afectiune medicala ce necesita tratament.” (sursa: www.sfatulmedicului.ro).  Si dupa multe si multe ore de studiu al basinii s-a  inventat patura anti-part.  Evrica!. Dar ce te faci cand este prea cald afara sa dormi cu patura pe tine? Nu mai bine  taiau patura si faceau din ea chilotii anti-part? Oricum am deviat destul. Dar, nu cumva suntem noi patura specialistilor? Adica cum stau ei acolo la televizor si debiteaza numai basini, nu cumva suntem noi cei care le absorbim?  Solutia: vreau sa ma fac Specialist.

POVESTEA CARPITULUI

O sa va spun o poveste inspirata din fapte reale, ce m-au avut ca protagonist chiar pe mine. Sunteti gata? OK.

Pai …a fost odata ca niciodata, un pusti gaozar ce se intorcea impreuna cu prietena sa de la anumite activitati fizice (ce implica fiare, transpiratie si bani dati) la volanul automobilului din dotare. Planurile pentru o seara cat mai linistita si banala in tot ceea ce se poate curgeau asemeni romanelor fluviu. Intunericul se lasase peste regatul Salajan si felinarele inca nu se aprinsesera pe drumul Theodor Pallady ce te lasa in fata palatului. Dintr-o data…o lovitura puternica, frane scartaind, urme pe asfaltul proaspat intins dupa recenta decopertare, claxoane si tipete. Nauc, lipsit de vlaga si zdruncinat atat la propriu cat si la figurat cobor din  masina pentru a ma gasi la numai cativa metri de victima imprejurarilor. Dobermanul Roxy, lasata nesupravegeata, a incercat sa traverseze si a ramas asemenea caprioarelor (nemiscata in fata lumina farurilor). Incercarea mea de a o evita s-a soldat cu esec. Am lovit cainele cu partea stanga fata a masinii. Pagubele : bara fata distrusa, Roxy moarta, capota indoita, semnalizatorul rupt, ramforsarea indoita ( nu neaparat in ordinea asta). Am mutat cainele din mijlocul drumului si m-am asezat pe bordura proaspat cimentata pentru a-mi contempla faptele. Nu mica mi-a fost mirarea cand a doua zi luand legatura cu stapanul vietatii (sau fostei vietati) am cazut la invoiala sa imi plateasca pagubele si sa imi ofere scuzele de rigoare. Asa ca m-am aplecat asupra internetului pentru a evalua pagubele. Primul drum a fost la politia pentru a primi de la ei o adeverinta de reparatie valabila 30 de zile, pentru a putea circula cu masina fara a fi interceptat de garzile regelui. Pasul doi: mers in targ la Autovit pentru a cumpara bara ieftina si buna cu gust de haluna (turceasca). Dupa asta a urmat semnalizatorul si cautarea unui tinichigiu/vopsitor. “Norocul” meu este ca am cunostinte mereu bine intentionate care traiesc pentru a da sfaturi si pentru a face chilipiruri. Asa am ajuns cu masina pentru a fi vopsita si indreptata tocmai prin Moara Vlasiei (36 km de Salajan pe cel mai scurt traseu) la celebrul si mult prea talentatul domn Gabi. Am convenit asupra pretului final, am lasat masina acolo si am plecat impacat cu mine, cu soarta si cu gandul ca totul avea sa fie bine. Peste 3 zile cand mi-a fost dat sa ma intorc la Moara, totul arata bine de la distanta dar rau de aproape. Capota nu prea se deschidea cand trageam de clapeta de la bord, liniile bolidului nu pot sa spun ca mai erau paralele dar culoarea se potrivea de minune. Am plecat totusi linistit si impacat cu gandul ca s-a terminat… La prima spalare a masinii am constatat cu mirare ca se cojeste vopseaua de pe bara. Normal, am dat telefon prea talentatului domn Gabi pentru a-i semnala necazul si am cazut de acord sa merg la el pentru o revopsire scurta. Inainte de a merge la el am mai spalat masina o data cerandu-i lui Vacuta (baiatului de la spalatorie) sa insiste asupra barii fata. Zis si facut. Vacuta a insistat, vopseaua s-a cojit si masina arata in asemenea fel incat intorcea capete pe strada. Antrenat de aceeasi cunostinta mereu pregatita cu un sfat m-am prezentat in Moara Vlasiei cu mici atentii pentru prea talentatului domn Gabi si familia lui. Am plasat masina, am plecat acasa cu maxi taxi si am asteptat cu infrigurare vesti.

Am uitat sa va spun ca nu imi mai mergea claxonul (se pare ca s-a ars) asa ca am luat altul de la o Super Nova si l-am plasat pe bara din fata de la caleasca din dotare. Face un zgomot asemanator cu cel facut de urina unei fete mari cand se revarsa intr-un lighean de tabla (nu ma intrebati de unde stiu). Oricum important este ca se aude ceva si nu mai trebuie sa scot capul pe geam si sa injur cat ma tin plamanii, pot sa fac asta cu geamul inchis.

Vestile au venit asa ca m-am dus sa imi recuperez bolidul. Ajuns acolo am montat claxonul si bara la lumina becului,  in siguranta garajului pentru ca afara ploua. Actiunea a decurs incet dar sigur si iata… dupa o ora eram mai usor cu 100 lei ramasi in posesia prea talentatului domn Gabi dar la inceputul drumului de 36 km catre casa. Totul e bine cand se termina cu bine! Numai ca nu este chiar asa pentru ca ajuns acasa la lumina zilei am observat ca bara din fata are alta culoare decat restul masinii. M-am hotarat sa mai las inca o data de la mine si sa ma rog sa nu cada vopseaua la prima spalare.

Morala ( daca dupa tot ce am spus mai vreti un sfat de la mine) este: ” Suntem prea saraci ca sa ne luam lucruri ieftine. Dai mai putin dar, s-ar putea sa te coste mai mult!”.

Pai… ce cacat !!!

Ma simt blocat. Si cam atat. Lipsit de inspiratie, de dorinte, de putere si de fani. Dorm, mananc, beau, ma pis, fac alte si alte lucruri pentru care nu iti trebuie cine stie ce aptitudini speciale sau capacitati prelucrate, exersate si cizelate. Pentru tot ce stiu si pot sa fac eu iti trebuie doar puls. Atat! Si puls am. Deci… ma descurc.

HAINE LA PRETURI REZONABILE

Cel putin asa cred eu. Deci ca sa vedeti ce haine am de vanzare nu trebuie decat sa intrati aici:        http://www.okazii.ro/catalog?user_list=egroegsunteu

sau sa cautati pe www.okazii.ro  la imbracaminte/incaltaminte ce produse va plac mai mult si mai mult si alea vor fi ale mele.

Asa ca nu mai asteptati!

CONCURSUL A LUAT SFARSIT

Castigatoarea este Simina Bran, felicitari!

Sper sa te bucuri de brosele castigate si sa iti inspire un stil de viata sanatos.

SUPER, MEGA, GIGA CONCURS

Tot cu ajutorul prietenilor am ajuns sa imi fac cunoscute cateva produse handmade cu teme legumicole. Chiar ele, produsele, si nimic altceva, tin capul de afis, de fapt ce zic eu, chiar sunt capul de afis pentru un concurs pe www.Dietetik.ro . Intrati si va minunati! Pareri, impresii, mai una, mai alta puteti sa comentati pe blog sau se site-ul mai sus mentionat.

Link-ul il gasiti si aici… la blogroll.

Bentita “Toamna” + alte decoratii

Pret produse- bentita  -  40 lei

decoratii  - 20 lei

PRIVITI SI VA MINUNATI !

Da, da, am ajuns si pe coperta revistei Domus. Daca va uitati cu atentie o sa abservati 2 produse facute de nimeni altul decat de Omulpetic. Produsele sunt o brosa si o bentita foarte bine purtate de fatuca din imagine. Pentru alte poze nu trebuie decat sa cumparati revista.

ALT TÂRG, ALTĂ DISTRACŢIE

Am mai bifat un targ  si anume cel care tocmai s-a terminat de la Muzeul Taranului Roman. Am participat la el cu multele si feluritele mele produse handmade timp de patru zile. Profitul a fost pe masura participarii. In schimb o doamna mestesugarita a ramas in memoria mea si nu numai drept “doamna Superdoamna”. Trebuie sa fi avut anumite puteri, ceea ce o incadreaza in categoria “super”, pentru a face fata valului de cumparatori ce se lovea de standul ei. Asa ca am studiat atent si am vazut ca doamna Superdoamna se baza pe: iuteala de mana, privire fixista si selectiva, glas mieros, accent maramuresan (cred), port regional si traditional cu insusiri halucinogene si atentie hiper-distributiva. Sper ca le-am enumerat pe toate. Ei bine… cu aceste calitati de nebanuit la o simpla privire ea si nimeni alta a devenit regina targului. Armele ei: farfurii, oale, clopotei si ulcelute de lut pictate, conform spuselor, manual. Numarul lor era coplesitor, pretul lor: ca la Ikea (mic pe bucati, mare ca intreg). Cel mai ieftin produs costa 5 lei si se prezenta sub forma de ulcica de lut in care ar fi putut sa incapa 3-5 picaturi de apa. Oricum…vindea doamna Superdoamna intr-o ora cat altii intr-o zi. Cu toate astea era insetata dupa succesul rasunator de anul trecut, cand in doua zile de targ a vandut de 5000 de lei.

Dar de-acus,
Zise el (respectiv ea) cu glas sfarsit
Ridicand un piciorus,
Dar de-acusi s-a ispravit…

Puterile ei erau asemanate doar cu cele ale producatorilor de Kurtos Kalacs. Dar despre asta cu alta ocazie.

M-AM SATURAT !

Suntem tare prosti! Cam asta este concluzia mea. Pai cum altfel sa fim, cand ii suportam pe astia in fiecare zi si ne bucuram ca niste copii atunci cand primim ceva ce ni se cuvine inca de la inceput. Cum? Nu intelegeti nimic? Pai stati asa ca va explic imediat. Mi-au ridicat masina. Sunt nervos, este si normal, sunt scarbit de oameni este si mai normal. Pai cum frate sa nu te apuce toate pandaliile cand nu ai unde sa parchezi, te caci pe tine sa o asezi cat mai ferita sa nu iti rupa unu’ grabit oglinda sau sa ti-o zgarie in forma de martisor altul, ca apoi sa te trezesti fara masina. Si mai tare este ca am un obicei destul de rar ca atunci cand parchez intr-un loc sau altul sa imi las numarul de telefon, scris cu litere de-o schioapa pe o foaie A4, in bord. Nimeni, ma da’ nimeni nu a sunat cat timp au ridicat aia 2 alte autoturisme de pe langa a mea. Insa atunci cand am iesit de pe poarta spitalului (caci da, la Spitalul Militar am fost) m-au avertizat 3 taximetristi si un nene parcat pe trotuar (de unde conform politiei nu se ridica masinile) ca:” vezi ba ca ti-au ridicat-o”. Practic m-am linistit cu gandul ca trebuia sa se intample odata si asta si m-am urcat in primul taxi care era acolo. Ala a pornit, a dat drumul la aparat si a mers 15 m pana am vazut ca bagase pe aparat 3,5 lei/km cand pe usa scria 1,49 lei/km. Explicatia lui a fost ca locatia depozitului de masini este in afara orasului. “Am ras impreuna, am plans impreuna, ne-am imbratisat ca doi prieteni ce nu se mai vazusera de ani de zile”, i-am dat banii pe cei 15 m parcursi (cred cei mai usor castigati 3 verzisori si o moneda galbioara) si am coborat pentru a lua alt “automobil confortabil, prevăzut cu un contor care indică taxa, folosit pentru transportul de pasageri” (conform NODEX). Al doilea zise:” pai daca dai 35 te iau”, am inchis usa si am sunat sa vina unul la  comanda timp in care pretul corect a mai scazut ajungand la 30. In orice caz, a venit taxiu’, am ajuns la parcul de masini si mi-a dat-o si asta ca cica el nu are rest la 50 de lei (cursa in cele din urma facea 18 lei). M-am dus la casierie, am schimbat, am platit, am terminat cu asta care bineinteles era mic, negru si rau. Am vazut masina si mi-au dat lacrimile de bucurie. Am intrat in bojdeuca, am stat la coada (ca suntem multi), am asistat cum domnisoara de acolo la sfatuit pe cel din fata mea ca pe viitor sa fie mai atent unde parcheaza si a venit si randul meu. Taxa pentru sectorul 6 este de 500 de lei. Prostia mea este ca parcasem sub indicatorul pe care scria Sectorul 1, calea Plevnei. Si am intrebat si eu ce caut la sectoul 6 cand pe placa scria sectorul 1. Raspunsul a fost ferm, scurt si la obiect, ba chiar si cu o adaugare: “trotuarul este in sct.1, dar carosabilul este in sct. 6. si pe deasupra sa fiti multumit ca daca va ridicau in sect. 1 plateati 1000 de lei”. Am vrut sa platesc amenda cu un card, am aflat ca este expirat; am activat cardul cel nou pe care il aveam din intamplare la mine, am platit si am plecat cu masina acasa. O sa spuneti ca sunt usor impresionabil dar de fiecare data cand gasesc loc de parcare, imi rade gura singura, e ca si cand am primit un mic cadou, sau mi-a fost ascultata o rugaciune. Parchez si multumit peste masura de mine si de realizarea mea ii rad in nas aluia care a ratat la mustata ultimul loc de parcare din lume.

BEEN THERE, DONE THAT

Asa ca ma pot mandri cu inca o experienta in lumea fara de cusur a handmade-ului.

MARE TARG MARE

Duminica, 31 ianuarie va avea loc a doua editie a targului bilunar de La Scena, care va gazdui haine si accesorii vintage, handmade si ale unor designeri. Nu ratati o noua intalnire cu lucrurile de calitate, vintage lovers, stilul nonconformist, chilipirurile, cei mai talentati artisti ai momentului si preparatele delicioase ale localului! Va asteptam!
Program: 11:00 – 18:00
Adresa: La Scena, Calea Calarasi, nr 55
Participanti: About Vintage, Buy Hand, Cheap&Chic, Dulapul bunicii, Duo Galaxy, Eclectic Factor, Fabrica de zorzoane, Fe[male], haine-vintage.ro, Hypnotic Parade, Italian Vintage, Le fabuleux Magasin de Mireille, Marilena Burcea, Marie Joye Boutique, Mekanik Pin, Multe mandarine, Nicoll Design, Omul Petic, SinColors, Suveica vesela, Think Vintage, Valeria Mihai, Vintage Division, Vintage Deco &altii
Organizatori: haine-vintage.ro&italianvintage.ro

Brataaaaaaaaari, haideti la brataaaaaaaari !

Bratara metal + sidef. 15 lei

Bratara sidef. 15 lei

Set accesorii colorate din sidef

Acest set costa 40 lei.

Set accesorii metal + sidef

Acest set se vinde cu o singura brosa si pretul lui este de 40 lei.

Set accesorii metal

Pretul acestui set este 40 lei.

Set accesorii din lemn

Setul cuntine o singura pereche de cercei (la alegere) si costa 40 lei.

Primele (dar nu si ultimele)

Oricare dintre aceste coliere se regaseste si in set, insa ele pot fi cumparate si separat (15 lei).

Brose noi

Unele brose se regasesc si in seturi, insa ele pot fi cumparate si separat (20 lei), celelalte (15 lei).

brosa set

brosa set

brosa set

brosa set

Cercei

Fiecare dintre acesti cercei face parte dintr-un set. Ei se pot insa cumpara si separat. (13 lei)

Super Bentite

Pretul ramane constant (30 lei)

Proaspat scoase din “cuptor”

Si astea tot la 15 lei le dau. (Cu reducere pentru cine cumpara mai multe)

CERCEI 10 RON

SUPER VACUTA 30 RON

Vacuta din plastilina, fixata cu bolduri pe un burete si asezata intr-o rama “In caz de pericol spargeti geamul!”

BENTITE LA 30 RON

TOT BROSE

Acum toate la un loc, ca m-am saturat sa le fac poze la fiecare in parte

ALTE PRODUSE LA 15 RON

PRODUSE LA 15 RON

PRODUSE LA 10 RON

Targ ASID 2009 Universitate

A fost prima experienta de genul asta, adica ” ia handmade-ul neamule”, dar pot spune ca in afara frigului din pasaj am ramas cu o parere buna despre desfasurare.

Bai carnatule!

Nu te mai suport! Ba carnatule, de ce nu taci tu din gura? Vorbesti mereu de cat de bine o sa ne fie, de cat de luminos si prosper va fi viitorul nostru sub conducerea ta. Esti degeaba!!! Nu mai vreau sa faci parte din viata mea! Ba… esti un politician, ba!

ABERANT

Am un cioc de gaina

Si mi se spune vultur,

Am ghiare de felina,

Dar nu-mi gasesc avantul.

Am idei marete

Si mi se spune mediu

Am sfaturi ce-s razlete,

Dar tu le vezi asediu.

Am felul meu aparte

De a privi in urma,

Am visurile sparte,

Dar tu crezi ca-i o gluma.

Iti pasa tie oare

Ca nu mai pot s-astept,

Ca orice gest imi pare

O rana adanca-n piept?

Ma mai gandeam aseara

Cu cata nepasare

Si liniste barbara

M-aduci la epuizare.

Imi calculezi destiunl,

Esti martor la gazare

Si imi privesti declinul

In pas de defilare.