Si uite asa caut si eu sa plec la mare, sa stau la soare, sa fetite goale, sa dusmanii moare, si alte vorbe parca rupte din piesele inceputului de 2000. Da, nu! Pe bune ca aveau dreptate. Nu sunt cel mai mare fan al litoralului, fie el si dat cu sclipici si marmelada de gutui. E cald, e nisip in toate gaurile, e crema de plaja si daca nu e crema e arsura. Dar cu toate astea tot trebuie domnule sa te balacesti printre alge si sa te imbeti cu prietenii. Si unde sa faci asta, daca nu la mare? Hai ca plec! Ma urc in masina, imbracat direct in costumatia de scandal, si pe aici ti-e drumul. Condus de cai pana la limita legala, ca de ce sa incepem prost o mini vacanta, ma vad ajuns in 420 de ore la locul cu pricina. Nimic (eeeeee! nu chiar nimic, dar de dragul dragului…) nimic nu este mai frumos decat o plaja goala, nuda, fara pic sau pic de picior de om. Ahhh, asta e viata, gol, mare, soare cat de cat ( nu mult ca strica), bere sau vodka si prieteni. Place!
Niste
Ce panica nebanuita, sa nu ai idee pe unde sa o apuci, numai sa fie mai bine ca imagine generala. Sa apara mai clar totul, cu o oarecare logica, nu doar asa ca o insiruire de fapte. Poate daca mai pun o discutie amiabila aici, o cearta in partea cealalta, un secret sau un soptit „minti tu si toti care iti tin partea”, vom ajunge la niste concluzii. Ce mult imi place cuvantul asta niste! Este atat de vag! Concluziile astea vin la randul lor cu niste sentimente si sentimentele cu niste tranci in cur si niste actiuni. Ajunsi in acest stadiu nu mai avem cum sa dam inapoi. Daca iti este frica de actiuni, trebuie sa te impaci cu imaginea neclara, cu sharf-ul nefacut si sa injuri printre dinti, ca doar „injuratura este guma de mestecat a romanilor” (nu mai stiu cine spunea asta).
Subtitrare va rog!
Imi este dor de Irina Margareta Nistor ca de filmele cu Van Damme. Traduceri, ba nu, interpretari ca ale ei nu se mai intalnesc in ziua de azi. Imi aduc aminte de filme ca „Intoarcerea vulturului galben”, „Mandat pentru crima”, „Soldat universal”, „Tinta dificila”, „Conan barbarul” si vocea ei imi rasuna cursiva, melodiosa si lipsita de obscenitati in cap. Apropo de cursiva… Ma uit in aceste zile la „Californication”, un serial amuzant, plin de sex, replici taioase, disfunctionalitate, ceva violenta, cu un actor principal parca facut pentru acest rol (David Duchovny),picanterii fara de care nici o productie a zilelor nostre nu poate supravietui. Daca te uiti cu subtitrare, nu conteaza pe ce site, nu intelegi nimic. Toata lumea stie ca anumite cuvinte si expresii au mai multe sensuri. Ma, nu stiu cum dracu’, astia de se ocupa cu subtitrarea (subtitratorii, subtitrangii, subtitrartologii, subtitrantii) o aleg mereu, da’ mereu, pe aia gresita. Daca te bazezi pe ce scrie si nu ai prins celebrele vremuri cand „Tom si Jerry” erau nedublate, ca sa mai pricepi si tu ceva engleza, esti terminat. Te intrebi ce vrea ala sa zica, sau sa faca, sau ce este grisul si ce se intampla daca beau lapte expirat de o zi. Minunat este cand apar fel de fel de referiri la viata pe care o traim ( apropouri la situatia lui Basescu cum am vazut acum un episod) sau mici glumite si adaugiri spirituale. Sa revin la Irina cum ii spunem noi, apropiatii. Nici ea nu traducea cu mare exactitate, dar unde nu era ea „precisa” iti dadeai seama si din avion. Cateva exemple: You mother fucker – nenorocitule, Fuck you, you son of a bitch – du-te naibii, You cocksucker – dobitocule. Lista poate continua, dar nu cred ca mai e cazul. Oricum, explicatia Irinei Nistor intr-un documentar este :”Nu era necesar. Ca dovada ca ati inteles cu totii ce se spunea atunci, deci nu vad de ce as repeta si ati auzi-o si cu vocea mea”. Toate bune si frumoase de partea ei, dar voi de ce nu traduceti ma cum trebuie?
Soc si Groaza sau Frumosul si Bestia
Vorbele celebrului taximetrist „violat”, in acele momente teribile:
Ce te uiti asa la mine? Oi fi si tu vreo „fixista” sau si mai rau ” o iubitoare de frumos”? Da. Eu sunt „frumos” si m-am cam saturat de voi. Inchide ochii! Inchide-i, nu auzi? Cum adica nu poti? Atunci intoarce capul! Cum adica am o aura asa… care ma inconjoara? Cum adica stralucesc ca un soare? Ma, tu nu esti sanatoasa? Stai ma putin! Bai, stai putin! Acum stiu sigur ca nu esti sanatoasa. Cum adica imi vrei trupul de actor? Sa ma incolacesc ca un sarpe in jurul a ce? Lasa putin cutitul ala ca ne putem intelege si fara el. Gata, gata. Sunt sarpele tau. Cine e sarpele tau? Pai eu sunt, normal. Foloseste-ma ca pe o papusa masculina; dansatoare inocenta care ai lucrat in Spania si Italia cate 3 ani. Nestiutoare mica. Aaaa, ca sa nu uit… Vezi ca aparatul merge, asa ca daca vrei sa ma tachinezi putin la o sticla de vin, te coooostaaaaaa.
Cacat
Ma declar dezamagit. E trist pentru mine sa aflu ca nu prea poti avea incredere in nimeni. Hai nu chiar in nimeni, dar oricum, in mult mai putine persoane decat credeai. Nu vreau sa zic nimic prea penibil si care poate fi gasit o data la 10 postari pe facebook. Cacat… Asta e… Mai vedem noi ce se mai intampla. Pana una alta, dezamagit. Pe de alta parte sunt mai enervat de faptul ca nu stiu prin ce minune s-a strecurat o pietricica in pragul masinii, si la fiecare plecare sau oprire se plimba facand un zgomot „placubil”.
Vreau sa COABITAM
Nu ma mai satur de Basescu, Antonescu, Iliescu, Predescu de la C.C.R., Diaconescu, Sulescu si mai tot ce se termina cu „escu”. Vreau ca tot ce inseamna Escu sa imi controleze viata, sa ma manipuleze, sa ma dojeneasca pentru ca am fost sau nu am fost la vot, sa ma compatimeasca pentru neplata intretinerii sau a ratei la banca, sa ma laude ca sunt un supravietuitor al acestor vremuri grele, sa ma ridice si sa ma coboare cum vor ei. Vreau ca ei sa se intalneasca in sedinte care sa nu aiba cvorum, sa se certe, sa demisioneze din vorbe si sa ramana in functie prin fapte. Vreau ca ei sa ia prime de obiectiv, sa construiasca sute de km de autostrazi pe hartie, sa promita si sa uite, sa ceara rabdare si intelegere, sa intinda mana pentru ajutor si sa o traga inapoi cu tot cu ceasul meu. Vreau sa COABITAM. Vreau…
Pai pana cand?
nu te enerva! nu te enerva! asta este secretul… nu te enerva! repeti la nesfarsit si cu toate astea simti cum tensiunea iti creste, pulsul se mareste, venele de la tample si de pe gat se dilata, privirea devine din ce in ce mai incetosata si aspra, sprancenele se aduna parca vrand sa se uneasca deasupra nasului si pumnii se inclesteaza. cum adica sa nu ma enervez? ba ma enervez si gata. incep sa spun tot ce imi trece prin minte fara a mai filtra in vreun fel, ma ascut tot, ridic tonul, palmele imi transpira si termin prin a tranti ceva. gata. am rezolvat. pai pana cand?
PE VREMEA MEA…
Am citit un articol pe GSP despre copilaria celor nascuti intre ’75 si 85′ +-2,3 ani, sau cam asa ceva si am ramas blocat asupra unor ganduri. Ma tot intreb de ce sunt plini corcodusii, cum se poate ca fructele sa se coaca si sa cada pe jos, cum de acum de fiecare data cand ma duc in curtea scolii gasesc loc la una din porti, cum de pe „maracana” (terenul de fotbal cu pamant, nu ala cu ciment) a crescut iarba, cum de nu mai sunt gauri in gardul scolii pe unde sa avem acces mai rapid? Cu riscul de a parea chiar prea prins in acele vremuri vin si va spun: „Pai pe vremea mea” ne riscam viata pentru un buzunar de zarzare in curtea altor blocuri (la noi erau terminate de mult), ca se arunca cu borcane de sticla sau cu galeti de apa. Tin minte ca fiind mai usor trebuia sa ma urc pana in varf, pe crengile mai subtiri, sa le adun si alora de nu ajungeau. O data am lasat mingea de 18 pe pamant si eu m-am urcat in pom „sa fac plinul” si imediat s-a gasit unul mai iute de mana dar si de picior care a plecat cu ea. Am plans jumatate de zi. Imi aduc aminte de filmul „Strigatul vulturului galben” pe caseta video, vazut pe un aparat AKAI adus din afara. Respinselea, fata, gropita, frunza, ratele si vanatorii, 5 din 5, 21, statuile, pase-pase-gol, centratelea, sotronul, ulii si porumbeii, leapsa, cartonasele si liniuta, astea jocuri nenica. Mai de fiecare data cand dadeam mingea in gradina blocului vecin si venea careva sa o confiste spuneam ca a trecut un baiat mai mare si ne-a dat-o acolo. Mestecam guma Turbo, beam Tec de la dozator si alergam 6 ore. Tin minte ca fugeam de la scoala ca sa vad Salvati de clopotel, Sailor Moon sau mai stiu eu ce productie de top. Ma uitam cu maica-mea la festivalul de muzica usoara de la Mamaia, sau la cel international Cerbul de aur si vedeam cum se nasc slagare. Atunci cantaretele erau imbracate si aveau voce. Inchei cu o mare vorba de la Vacanta Mare (o alta influenta majora in copilaria mea):”Pe vremea mea ca sa vezi un san, trebuia sa il desenezi din imaginatie”. Si cand te gandesti ca am nici 28 de ani impliniti…
Loc de parcare, sub soare.
Se pare ca tot cu spaga si mici atentii se rezolva orice, sau macar asa se promite. Drept exemplu azi am dat pentru promisiunea unei parcari de resedinta, un plic de cafea, o ciocolata, 50 de lei si inca 50 pe drum pentru cand o sa primesc. Asta desi aveam deja relatii. Am completat actele cu pricina, mi-am notat numarul de telefon pe copia buletinului si astept telefon de la doamna functionara cand se va elibera primul loc de parcare. Bineinteles ca suma asta modica nu a fost cat trebuia pentru un loc in spatele blocului, acolo unde este frumos amenajat si unde ai vedere de la geam, dar unde iti trebuie pile la primarie; cu suma asta m-am calificat pentru un loc pe lateralul cladirii, acolo unde cad copacii la furtuna. Doamna functionara avea pe surse sigure ca un vecin de la alta scara a blocului vinde apartamentul si se muta, deci nu mai are nevoie de loc de parcare. Cum ce surse? Totul se afla cand iti scoti de pe numele tau casa de la Administratie, o ia altul pe rol, plateste impozitul si asa afla ADP-ul ca proprietarul vinde, respectiv cumparatorul urmeaza sa ii vrea si locul de resedinta nu numai casa. Hapsan personaj! Pe de alta parte vecinii afla totul de la administratorul scarii de bloc. Iata deci, cum toata lumea stie ce se va intampla. „Stati linistit ca se rezolva, cum am stiut de dumneavoastra ca ati cumparat apartament si ca vreti si locul de parcare, asa stiu si de vecinul de la alta scara”. Asa ca stau linistit. Tot ce sper este ca omul caruia ii vinde vecinul sa nu fie mai darnic sau mai pilos ca mine.
Niste rabdare, atata tot. Rabdare
Trebuie sa incep prin a spune ca nu sunt cel mai rabdator personaj. Si asta nu e bine cand ai serviciul pe care il am eu. Nu ca ar fi cine stie ce mare greutate de facut, dar, atunci cand sunt la munca, orele parca au 80 de minute, ziua 40 de ore si nu stiu voi ce parere aveti dar mie 3200 de minute imi par tare multe. Linistea imi este perturbata de orice miscare, cercetare, anchetare, chemare, plecare, influentare, nepasare, flatulare a oricarui om politic din Romania si nu numai. Cu asta ajunsesem sa ma obisnuiesc, dar cu oamenii cu care trebuie sa am contact, oameni ce se gasesc intr-o cantinua schimbare, oameni care plang, rad, mananca si respira Breaking News, NU. „Pai mai baiatule, asa este intr-o televiziune de stiri!”. CACAT…Inseamna ca am doar o zi mai proasta!
EU O SA BAT COVOARE, CHIAR DACA LE DOARE
Am tras draperiile si m-am asezat in pat cu laptopul in poala vrand sa fiu lovit de inspitatie asemeni unui covor atarnat fara mila pe bara din spatele blocului gata oricand pentru a intra in comuniune cu batatorul. „eu nu o sa bat niciodata covoare, pentru ca le doare”… Dar daca nu le bat eu, tot o sa se gaseasca cineva sa le bata, chiar daca nu pe ale mele ci pe ale lui, ca asta e natura omului. Trebuie sa fie mai bun, mai rapid, mai puternic, mai iscusit, mai … Sunt impins de natura mea omeneasca sa dovedesc covorul ala, sa imi fac viata mai cutara, mai usoara, mai plina de fel de fel de bucurii rezultate din subjugarea altor lucruri, animale sau persoane. „Daca omul vrea libertate de ce sa tinem pasarile si animalele in custi? Intr-adevar, omul este stapanul animalelor, pentru ca le depaseste in brutalitate. Noi traim din moartea altora. Suntem locuri de inmormantare pentru animale!” Leonardo da Vinci. Asta mergea mai bine daca vorbeam despre vegetarieni, dar cred ca intelegeti.
Maruta…
De ce esti asa magar bai Marula, de ce nu te mai saturi tu de pupat in cur si de zgarmat tot acolo. Incep sa cred ca ai o fixatie. Si daca ai de ce nu o tratezi? Si daca nu o tratezi tu de ce nu te ajuta nimeni? „Ooooooo, Maruta ce frumos este la tine in emisiune, ce talentat esti, ce frumos te imbraci si ce bine vorbesti si ne descosi tu pe noi mai baiatule.” Cu Tonomatul de pe doi te-ai lansat si tot ala a fost si apogeul carierei, dar vai, ce face din om audienta! Nu mai vreau manelisti cu tot felul de proiecte de prezentat, nu mai vreau sa-l vad pe „putoiul” ala de la celebra formatie L.A. si bombele lui, nu mai vreau scandaluri sexuale, nu mai vreau toti ciudatii precum nu mai vreau nici guvernul Boc (asta fara legatura). Nu stiu de ce scriu despre tine, probabil esti primul lucru prost care mi-a venit in cap din lista de programe. Vezi? ai succes mai Marula.
Nu e pasare ca porcu’
Caltabos, carnati, perisoare, sarmale, pomana porcului, Aureliu Soric (fost sef politia Piatra Neamt), Petre Toba (fost sef IGPR), Tavi Pascut (cine? Aaaa…Mistretul de la carcotasi) si cu voia lui Dumnezeu si fara suparare, Adrian Paunescu. Toti acestia in balanta cu Misu Gainusa si Dorin Cocos? Nu exista concurs…
Daca aveti completari, va astept!!!
Un targ de „mai nimic”
Ce caut eu in viata mea… de ce imi tulbur linistea? Sunt deja la a treia experienta nefericita in ceea ce priveste targurile de handmade si haine mai mult sau mai putin vintage. De ce nu ma opresc? Si daca nu ma opresc eu, de ce nu ma opriti voi? Insist si persist in incercarile fara o finalitate de a scapa de munca mea de „artist” handmade si de o investitie nefericita in haine. Oricum, este si asta un mod de a-mi petrece sambata. Noroc cu prietenii care ma mai “ajuta” cu cate o brosa, un cercel sau o bluza. In ceea ce priveste targul, ce nu inceteaza niciodata sa ma surprinda este ca de fiecare data trebuie sa fie unul caruia nu ii acorzi nici o sansa cand ii vezi exponatele si care se descurca de 10 ori mai bine decat tine. Promit ca pe viitor, daca este sa mai fie unul in acest plan, o sa imi cumpar toate produsele de la Europa. Vad ca astea se dau “ca painea calda”. La final: am fost, am vazut, n-am vandut! Piata e dura si produsele-mi nu sunt nici de calitatea si nici de style-ul cautat.
Probabil o sa revin si cu poze… daca vreti sa vedeti nimicul.
HAI LA TARG MAI OMULE !!!
Sambata 27 noiembrie, la club SPACE, va avea loc cea de-a 2-a editie a targului de arta –BUCHAREST IN ART (2nd edition) –
Cu aceasta ocazie, sambata, incepand cu ora 11:00, te vei intalni cu peste 30 de exponate cu haine si accesorii: VINTAGE, HANDMADE & DESIGNER.
Iti oferim ocazia sa iti faci cumparaturile intr-un stil european, asadar dependetii de shopping care vor face ce stiu mai bine, vor intra automat in concursul-tombola cu premii si vouchere oferite de KAYA STUDIO & HYPESTREET.RO
Iar pentru ca ziua ta de shopping sa se termine ca-n filme, KAYA STUDIO (http://kayastudio.ro/)
ia atitudine si iti ofera un look plin de nonconformism, imaginatie si stil.
Pe langa hairsyling, make-up & cosmetica ni se prezinta si colectia de haine unicate, in exclusivitate.
This is my Suit (http://thisismysuit.com/) va fi cu “ochii” pe tine !!!
Imbraca-te electric & radiant, pentru ca ei fotografiaza doar cele mai reprezentative tinute de street fashion din Bucuresti.
Pe tot parcursul evenimentului avem asigurata coloana sonora, cu muzica buna, care te va induce intr-o atmosfera de petrecere.
Bineinteles ca va voi incanta si eu cu prezenta, hainele si accesoriile handmade din dotare. Asa ca va astept…
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Cand: 27 noiembrie
Orele: 11:00 – 20:00
Unde: SPACE Club (str. Academiei. nr 35 – 37)
Dress code: electric & radiant
Organizatori: secondlife.shoppers & haine-vintage.ro
Parteneri media: ZILE si NOPTI, 7 SERI, Hypestreet.ro, Feeder.ro, Hipmag, Modernism, Ciao.ro, Sofresh, Port.ro, Bucuresti Tonight, iConcert, Metropotam.ro, 121.ro, Stilfeminin, Nights.ro, Yazeee, RFB, Styleguide, Mayra.ro, Ileen.ro, Farabarbati.ro
Cine ne mai sustine:
http://metropotam.ro/Evenimente/eve8681466179-Bucharest-in-Art-2nd-edition/
http://www.pudel.ro/2010/11/21/bucharest-in-art-2nd-edition-vintage-handmadedesigner/
http://monden.ubix.ro/detalii/bucharest-in-art-2nd-edition-vintage-handmade-designer
Am scris despre noroc
Ce s-ar intampla daca in timpul unei zile de vara in fata ochilor v-ar aparea norocul? Ati plange de bucurie, l-ati imbratisa, ati cadea in genunchi si i-ati multumi celui care l-a lasat acolo sau care poate l-a pierdut in graba lui dupa si mai multa sansa, sau ati fugi speriat si fara sa priviti in urma. Poate nu vreau sa am noroc niciodata, poate ca vreau sa ma zbat in mediocritate si sa nu stiu vreodat’ ce mare om puteam sa ajung daca acceptam mana intinsa de soarta. Cum credeti ca ar putea sa arate norocul daca ar lua o stare materiala? O cutiuta pe care daca o deschizi se intampla minunea implinirii si fericirii, sau poate un teanc de bani cu care sa iesi din necazurile in care esti la momentul de fata, poate o persoana care sa fie raspunsul la toate intrebarile sau rugaciunile tale. Cum ar fi daca norocul ar fi o revelatie? O simpla revelatie menita sa te scoata din tot cacatul in care esti, fiindca scuzati-ma daca ar fi sa aiba cineva noroc ar trebui sa fie cineva care il apreciaza si nu care crede ca tot meritul de a reusi in viata ii apartine. “ Am stiut cand sa fac si cand sa dreg, cand sa spun da si cand nu unei propuneri, cand sa tai firul rosu in locul celui albastru ”, asta e o prostie, nimeni nu are cum sa stie tot ce este bine si corect de facut in orice situatie in care se afla. La un moment dat intervine norocul, sansa, datul cu banul, aruncatul zarului, gasirea trifoiului cu 4 frunze, inchiderea ochilor si aruncatul de la inaltime cu speranta ca o sa iasa bine. Si poate ca o sa iasa si bine, dar de cate ori?…
Speranta moare ultima, dar moare…
Cred ca mi-am pierdut increderea in echipele romanesti de fotbal de aproximativ 3 ani jumate. Da… de cand a pierdut „luceafarul” sportului rege, celebra echipa Steaua Bucuresti meciul de trista amintire cu adversarii de la Middlesbrough in semifinala Cupei Uefa. Atunci baietii au jucat bine, au dat tot ce au avut mai bun in ei, au jucat ca un grup unit si au pierdut ca unul neinchegat. Atunci am plans ca un prost intr-o garsoniera la ultimul etaj al unui bloc din zona D-na Ghica, acum… am plans din nou la meciul cu Napoli dar in alta zona a Bucurestiului. Aceeasi Steaua, dar alta echipa care sa le spulbere visele baietilor si noua cu ei. Aseara CFR Cluj a marcat de 4 ori jumate si a dat o bara dar a pierdut cu 3 la 2. „Asta e fotbalul” daca ar fi sa ne luam dupa Gheorghe Hagi. O sa trecem si peste asta, trebuie sa ridicam capul si sa privim inainte si poate pe viitor zeita Fortuna o sa fie de partea noastra. De la celebrele : tot doua mainisi doua picioare au si ei, mingea e rotunda si sansele sunt egale,in fotbal totul e posibil, inevitabil ajungem la: ei si-au dorit mai mult victoria, Dumnezeu nu a fost de partea noastra, vedetele echipei adverse au inclinat balanta in favoarea lor, puterea financiara a clubului si-a spus cuvantul, le-am luat portarul (bara) la tinta, parca mingea s-a incapatanat sa nu intre in poarta si altele. Observati ca la infrangere sunt mai multe expresii, asta pentru ca suntem mai acomodati cu aceasta jumatate a terenului. Oricum echipa este in faza de reconstructie si nu ne putem astepta la rezultate imediate, trebuie sa avem rabdare cu baietii si daca nu avem rabdare sa schimbam antrenorul ca si asta merge. Cred ca ceea ce vroiam sa spun este ca nu mai am nici o pretentie de la fotbalul romanesc, renunt de buna voie la speranta si o las sa moara, da-o dracu’!
Daca este sa ma uit cate cuvinte sunt ingrosate n-am decat sa ma apuc de fotbal ca vocabularul il am. (+ doua maini, doua picioare si o minge).
Vand en-gros produse handmade
Cum nu ma mai ocup cu asa ceva, m-am gandit sa vand rezerva strategica de brose si cercei handmade la preturi mai rezonabile. Asa ca orice produs se vinde cu 5 lei. Numai ca mai este o chichita. Cine vrea trebuie sa cumpere cel putin 5 produse. Este un fel de : „5 la 25!!! Avem handmade ieftine … 5 la 25 !!!”. Asa ca nu mai asteptati. Cu siguranta o sa gasiti ceva care sa va placa. Aaaaaaaaa si inca ceva: este valabil si pentru bentite, numai ca alea sunt 10 lei una. Faceti voi combinatii si o sa iasa bine.
De aici va alegeti ce vreti. Numarul de telefon este in dreapta jos. Cine are rabdare poate gasi produsele mai frumos pozate in post-uri mai vechi.
Patura anti-part. Cam atat…
Pretul creste. Cu asta se ocupa el. Creste. Specialistii discuta si dezbat. Cu aste se ocupa ei. Ba nu! Ei mai si prognozeaza. Noi ne cam ingrozim ascultand prognozele lor. Nu stiu unde vreau sa ajung cu asta. Poate ca la faptul ca nu stiu de ce este un specialist, chiar asta: un specialist. Vorbeam la un moment dat cu cineva despre patura anti-part si ma gandeam daca specialistii au lucrat mult la aceasta inventie salvatoare. Cate fonduri si ore de munca, cati oameni, cate cafele s-au investit in aceste elaborate studii? S-au intalnit mai multi investitori intr-o seara si au discutat despre gravele lor probleme cu flatulenta. Solutia? Nimic mai simplu… Angajam niste specialisti sa realizeze un fel de patura care sa absoarba gazele. Oamenii un cauza s-au intalnit si au inceput sa studieze : „Flatulenta apare in urma inghitirii aerului sau din actiunea normala a bacterieriilor asupra substantelor nedigerate din colon. Este normal sa treaca gaze de 6-20 de ori pe zi. Gazele intestinale sunt formate din oxigen, azot, hidrogen, dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, amoniac si metan. Mirosul gazelor este cauzat de obicei de cantitati mici de hidrogen sulfurat, amoniac si metan. Gazele provenite in urma ingestiei de carne si oua miros mai urat, in timp ce gazele provenite din carbohidratii vegetali sunt de obicei inodore. Flatulenta se poate preveni prin modificarea regimului alimentar. In mod ocazional, flatulenta este un simptom sau o afectiune medicala ce necesita tratament.” (sursa: http://www.sfatulmedicului.ro). Si dupa multe si multe ore de studiu al basinii s-a inventat patura anti-part. Evrica!. Dar ce te faci cand este prea cald afara sa dormi cu patura pe tine? Nu mai bine taiau patura si faceau din ea chilotii anti-part? Oricum am deviat destul. Dar, nu cumva suntem noi patura specialistilor? Adica cum stau ei acolo la televizor si debiteaza numai basini, nu cumva suntem noi cei care le absorbim? Solutia: vreau sa ma fac Specialist.
POVESTEA CARPITULUI
O sa va spun o poveste inspirata din fapte reale, ce m-au avut ca protagonist chiar pe mine. Sunteti gata? OK.
Pai …a fost odata ca niciodata, un pusti gaozar ce se intorcea impreuna cu prietena sa de la anumite activitati fizice (ce implica fiare, transpiratie si bani dati) la volanul automobilului din dotare. Planurile pentru o seara cat mai linistita si banala in tot ceea ce se poate curgeau asemeni romanelor fluviu. Intunericul se lasase peste regatul Salajan si felinarele inca nu se aprinsesera pe drumul Theodor Pallady ce te lasa in fata palatului. Dintr-o data…o lovitura puternica, frane scartaind, urme pe asfaltul proaspat intins dupa recenta decopertare, claxoane si tipete. Nauc, lipsit de vlaga si zdruncinat atat la propriu cat si la figurat cobor din masina pentru a ma gasi la numai cativa metri de victima imprejurarilor. Dobermanul Roxy, lasata nesupravegeata, a incercat sa traverseze si a ramas asemenea caprioarelor (nemiscata in fata lumina farurilor). Incercarea mea de a o evita s-a soldat cu esec. Am lovit cainele cu partea stanga fata a masinii. Pagubele : bara fata distrusa, Roxy moarta, capota indoita, semnalizatorul rupt, ramforsarea indoita ( nu neaparat in ordinea asta). Am mutat cainele din mijlocul drumului si m-am asezat pe bordura proaspat cimentata pentru a-mi contempla faptele. Nu mica mi-a fost mirarea cand a doua zi luand legatura cu stapanul vietatii (sau fostei vietati) am cazut la invoiala sa imi plateasca pagubele si sa imi ofere scuzele de rigoare. Asa ca m-am aplecat asupra internetului pentru a evalua pagubele. Primul drum a fost la politia pentru a primi de la ei o adeverinta de reparatie valabila 30 de zile, pentru a putea circula cu masina fara a fi interceptat de garzile regelui. Pasul doi: mers in targ la Autovit pentru a cumpara bara ieftina si buna cu gust de haluna (turceasca). Dupa asta a urmat semnalizatorul si cautarea unui tinichigiu/vopsitor. „Norocul” meu este ca am cunostinte mereu bine intentionate care traiesc pentru a da sfaturi si pentru a face chilipiruri. Asa am ajuns cu masina pentru a fi vopsita si indreptata tocmai prin Moara Vlasiei (36 km de Salajan pe cel mai scurt traseu) la celebrul si mult prea talentatul domn Gabi. Am convenit asupra pretului final, am lasat masina acolo si am plecat impacat cu mine, cu soarta si cu gandul ca totul avea sa fie bine. Peste 3 zile cand mi-a fost dat sa ma intorc la Moara, totul arata bine de la distanta dar rau de aproape. Capota nu prea se deschidea cand trageam de clapeta de la bord, liniile bolidului nu pot sa spun ca mai erau paralele dar culoarea se potrivea de minune. Am plecat totusi linistit si impacat cu gandul ca s-a terminat… La prima spalare a masinii am constatat cu mirare ca se cojeste vopseaua de pe bara. Normal, am dat telefon prea talentatului domn Gabi pentru a-i semnala necazul si am cazut de acord sa merg la el pentru o revopsire scurta. Inainte de a merge la el am mai spalat masina o data cerandu-i lui Vacuta (baiatului de la spalatorie) sa insiste asupra barii fata. Zis si facut. Vacuta a insistat, vopseaua s-a cojit si masina arata in asemenea fel incat intorcea capete pe strada. Antrenat de aceeasi cunostinta mereu pregatita cu un sfat m-am prezentat in Moara Vlasiei cu mici atentii pentru prea talentatului domn Gabi si familia lui. Am plasat masina, am plecat acasa cu maxi taxi si am asteptat cu infrigurare vesti.
Am uitat sa va spun ca nu imi mai mergea claxonul (se pare ca s-a ars) asa ca am luat altul de la o Super Nova si l-am plasat pe bara din fata de la caleasca din dotare. Face un zgomot asemanator cu cel facut de urina unei fete mari cand se revarsa intr-un lighean de tabla (nu ma intrebati de unde stiu). Oricum important este ca se aude ceva si nu mai trebuie sa scot capul pe geam si sa injur cat ma tin plamanii, pot sa fac asta cu geamul inchis.
Vestile au venit asa ca m-am dus sa imi recuperez bolidul. Ajuns acolo am montat claxonul si bara la lumina becului, in siguranta garajului pentru ca afara ploua. Actiunea a decurs incet dar sigur si iata… dupa o ora eram mai usor cu 100 lei ramasi in posesia prea talentatului domn Gabi dar la inceputul drumului de 36 km catre casa. Totul e bine cand se termina cu bine! Numai ca nu este chiar asa pentru ca ajuns acasa la lumina zilei am observat ca bara din fata are alta culoare decat restul masinii. M-am hotarat sa mai las inca o data de la mine si sa ma rog sa nu cada vopseaua la prima spalare.
Morala ( daca dupa tot ce am spus mai vreti un sfat de la mine) este: ” Suntem prea saraci ca sa ne luam lucruri ieftine. Dai mai putin dar, s-ar putea sa te coste mai mult!”.
Omul Petic 